
Astăzi, la 51 de ani, noi, dinamoviștii, nu te-am uitat și nici nu avem cum. Golul tău din toamna lui ’99 rămâne scris cu litere mari în istoria clubului nostru, pentru că atunci ai semnat singura victorie a României pe terenul Benficăi Lisabona. Era 16 septembrie, un Da Luz imens, plin de voci portugheze, iar Dinamo, echipa noastră, venea acolo cu un curaj nebun și o linie ofensivă cum rar a avut fotbalul românesc după Revoluție. În față erau Mihalcea, Vlădoiu, Mutu și Marius Niculae, iar de partea cealaltă se ridicau uriașii Joao Pinto, Nuno Gomes și raidurile neobosite ale lui Karel Poborsky, sub comanda unui mare antrenor, Jupp Heynckes.
Dar într-o seară de poveste, tu ai fost omul decisiv, cel care a trimis mingea în poartă și a adus acel 1-0 uriaș, pe care nici azi nu-l poate șterge nimeni din memoria noastră. Pentru dinamoviști, numele tău rămâne legat de acel gol, de acea victorie de legendă, de o pagină care încă ne face mândri și ne ridică inima în piept.
Respect, recunoștință și cele mai bune gânduri, Vali! Să ai sănătate și bucurii, pentru că noi nu vom uita niciodată ce ai reușit în tricoul alb-roșu. ⚪️🔴
Leave a Reply